,,Bunica imi povestea ca, pe vremea ei, fetele se maritau de la 16, 17 ani. Cele trecute de 25 de ani ramase nemaritate erau deja batrane si privite cu mila de femeile deja la casa lor. Cu cat trecea vremea, cu atat le scadea sansa ca cineva sa le mai ia de neveste. Treceau de un prag psihologic al vremii respective, de o anumita varsta care era considerata a fi cea optima pentru maritis: 20 de ani. Varsta biologica de 20 ani era considerata trecerea de la adolescenta la statutul de femeie matura, capabila sa aiba grija de familie, sa faca copii si sa le dea o educatie. Astazi, aceasta varsta ,,optima'' s-a schimbat si a ajuns la 30 de ani, si nu numai la femei. Barbatii incep sa -si faca planuri mult mai tarziu decat pe vremea bunicii. Aceasta maturizare intarziata se datoreaza faptului ca femeile au drepturi egale cu barbatii si vor sa fie independente financiar, sa-si construiasca cariere de succes, lasand locul liber la cratita. Astfel, pun pe primul loc cladirea unei cariere care inseamna ani buni de facultate si munca, lasand relatiile pe un plan secund si, de aici , se produce intarzierea....''
Continuarea o puteti citi pe http://www.gazetaromana.com/2010/01/15/cand-o-sa-fiu-mare-vreau-sa-ma-fac-stewardesa/. E un ziar care e la inceput de drum, dar speram ca udat si ingrijit , cu oameni si articole de calitate, va creste la fel de puternic ca un stejar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu